Eliberare

Sometimes I wish I could rewind

Maybe I will be wiser if I go back in time

Maybe my soul would find its peace

And maybe simply you just wouldn't exist

because I'm a mess.

How can I see that button

Which deletes every memory

Of how I met you, of how I felt it

This connection that I'm so paranoid about it?

Now this song doesn't even make sense

Neither the words, because I'm a chaos now

I'm a façade, I'm kind of lost in space

Please, set me free, let me be, I'm so done!

I keep stumbling, I keep falling on and on;

You won't notice and maybe that's okay.

I just found out that you' re so indifferent

But I still can't help my naivety and

I'm madly hanging on that hope

That I'll get over it someday.

You. You're just a cloud

And you're clouding so badly my mind.

And I, I'm just a big blind fool.

This isn't even a song. It's just

A sad cliché about me, the one who felt for the wrong person

at the wrong time,

in the wrong era.

      Așa. Nu știu sigur de unde a venit capodopera de mai sus; aparent, am ascuns-o bine într-un colț al minții, acolo, pentru că azi pur și simplu s-a întâmplat. Mi-am luat stiloul și-un carnet și pur și simplu am scris-o. Da, a avut o cauză, și uite și măreția efectului.

Sunt multe lucruri adunate în cele de mai sus. Lucruri, stări, priviri (multe priviri), muzică.

Îmi place s-o consider ca pe-o răbufnire. Tot evit s-o numesc poezie (n-are nici măcar un titlu), pentru că nu e; e o mică încercare de eliberare. Și-am simțit s-o postez aici.

x